Undeva prin 2005
M-a chemat să vorbim pe hol. Am ieşit bucuros că o să petrec din nou puţin timp cu ea fără să bănuiesc ce avea să-mi spună. Ne-am aşezat în dreptul unui geam (acolo unde de obicei cuplurile lăzăriste îşi jură iubire veşnică şi fac schimburi de săruturi pasionale prin pauzele prea scurte) şi am început să vorbim.
Nu, nu am început să vorbim. Ea a început să vorbească, eu eram prea ocupat să o privesc.
Am petrecut destul de mult timp împreună dar niciodată nu am putut să o admir aşa de atent ca acum. Este ora 12 iar holul lazărului este atât de bine iluminat de soarele rece de februarie încât orice fotograf nu ar ezita să imortalizeze câteva cadre.
G stătea în dreptul meu sprijinindu-se de muchia rece a peretelui. Eu stăteam pe pervazul geamului şi o veneram aşa cum venerează oamenii în faţa vitrinelor magazinelor de lux produse pe care ştiu că niciodată nu şi le vor permite. Era la fel de frumoasă şi la fel de fermecătoare ca întotdeauna. Se silea să-şi învingă timiditatea si să mă convingă că între noi doi nu trebuie să fie nimic. Eu priveam zeiţa din faţa mea şi acceptam cu seninătate mioritică fiecare argument anti-noi care se desprindea cu greu de pe buzele deshidratate de iarna geroasă dar totuşi foarte senzuale. Argumentele nu mă impresionau. Oricând poţi să găseşti motive pentru care să nu faci un lucru sau altul. Ceea ce mă impresiona era zbaterea ei interioară care se traducea în nervozitate cu care îşi mişca trupul atunci când arunca prin vorbe crude relaţia noastră la gunoi.
În urmă cu 2 ore mi-a dat o scrisoare de 3 pagini (pe care am citit-o în ora de info în baia băieţilor ) în care îmi spunea că nu crede că despărţirea ar fi cea mai bună soluţie iar acum pleda pentru sfârşitul relaţiei care nici măcar nu a început.
Atunci când o iubeam în secret pe G nu doream să mă afişez cu ea, dar acum savuram fiecare clipă petrecută cu ea fără să-mi pese de grupurile zgomotoase de liceeni care treceau pe lângă noi şi făceau remarci răutăcioase.
Pe planeta asta nu mai exista nimeni decât eu şi G. Trist este că G se pregătea să plece iar eu urma să rămân singur pe Tera.
Am continuat să o ascult în timp ce-i priveam ochii verzi (atunci credeam ca-s verzi) şi limpezi în care se ascundeau pupilele contractate la maxim. Poate că pupilele ei nu erau contractate doar din cauza luminii puternice care ne învăluia, poate că era un reflex condiţionat care îmi interzicea să pătrund în sufletul ei de adolescentă cu probleme emoţionale.
S-a sunat de intrare, vraja s-a rupt iar noi am redevenit doi colegi din clasa 12 G preocupaţi de bacalaureatul şi admiterea care planează ameninţător asupra noastră.
Ce simplu ar fi fost dacă era aşa? Cert e că am primit răspunsul acela raţional la care mă aşteptam, dar pe care nu eram pregătit să-l primesc. NU VA MERGE, TREBUIE SĂ UITĂM UNUL DE ALTUL ŞI SĂ NE CONCENTRĂM ASUPRA BAC-ULUI.
Am fost distrus, ziua aceea s-a terminat pentru mine la ora 12 şi 10 minute când relaţia dintre mine şi G s-a demolat.
Cred că suntem amândoi nişte ciudaţi şi din cauza asta nu am reuşit să avem o relaţie normală. Semănăm prea mult iar lucrul acesta în situaţia noastră ne împiedică să fim împreună.
Nu, nu am început să vorbim. Ea a început să vorbească, eu eram prea ocupat să o privesc.
Am petrecut destul de mult timp împreună dar niciodată nu am putut să o admir aşa de atent ca acum. Este ora 12 iar holul lazărului este atât de bine iluminat de soarele rece de februarie încât orice fotograf nu ar ezita să imortalizeze câteva cadre.
G stătea în dreptul meu sprijinindu-se de muchia rece a peretelui. Eu stăteam pe pervazul geamului şi o veneram aşa cum venerează oamenii în faţa vitrinelor magazinelor de lux produse pe care ştiu că niciodată nu şi le vor permite. Era la fel de frumoasă şi la fel de fermecătoare ca întotdeauna. Se silea să-şi învingă timiditatea si să mă convingă că între noi doi nu trebuie să fie nimic. Eu priveam zeiţa din faţa mea şi acceptam cu seninătate mioritică fiecare argument anti-noi care se desprindea cu greu de pe buzele deshidratate de iarna geroasă dar totuşi foarte senzuale. Argumentele nu mă impresionau. Oricând poţi să găseşti motive pentru care să nu faci un lucru sau altul. Ceea ce mă impresiona era zbaterea ei interioară care se traducea în nervozitate cu care îşi mişca trupul atunci când arunca prin vorbe crude relaţia noastră la gunoi.
În urmă cu 2 ore mi-a dat o scrisoare de 3 pagini (pe care am citit-o în ora de info în baia băieţilor ) în care îmi spunea că nu crede că despărţirea ar fi cea mai bună soluţie iar acum pleda pentru sfârşitul relaţiei care nici măcar nu a început.
Atunci când o iubeam în secret pe G nu doream să mă afişez cu ea, dar acum savuram fiecare clipă petrecută cu ea fără să-mi pese de grupurile zgomotoase de liceeni care treceau pe lângă noi şi făceau remarci răutăcioase.
Pe planeta asta nu mai exista nimeni decât eu şi G. Trist este că G se pregătea să plece iar eu urma să rămân singur pe Tera.
Am continuat să o ascult în timp ce-i priveam ochii verzi (atunci credeam ca-s verzi) şi limpezi în care se ascundeau pupilele contractate la maxim. Poate că pupilele ei nu erau contractate doar din cauza luminii puternice care ne învăluia, poate că era un reflex condiţionat care îmi interzicea să pătrund în sufletul ei de adolescentă cu probleme emoţionale.
S-a sunat de intrare, vraja s-a rupt iar noi am redevenit doi colegi din clasa 12 G preocupaţi de bacalaureatul şi admiterea care planează ameninţător asupra noastră.
Ce simplu ar fi fost dacă era aşa? Cert e că am primit răspunsul acela raţional la care mă aşteptam, dar pe care nu eram pregătit să-l primesc. NU VA MERGE, TREBUIE SĂ UITĂM UNUL DE ALTUL ŞI SĂ NE CONCENTRĂM ASUPRA BAC-ULUI.
Am fost distrus, ziua aceea s-a terminat pentru mine la ora 12 şi 10 minute când relaţia dintre mine şi G s-a demolat.
Cred că suntem amândoi nişte ciudaţi şi din cauza asta nu am reuşit să avem o relaţie normală. Semănăm prea mult iar lucrul acesta în situaţia noastră ne împiedică să fim împreună.
Un comentariu:
"Suntem adesea inselati in dragoste, suntem raniti si de multe ori nefericiti; dar iubim..si...atunci cand ne simtim sfarsitul aproape, privim in urma noastra si spunem: << Am suferit deseori, m-am inselat in cateva randuri, dar am IUBIT!...EU SUNT CEL CARE LE-A TRAIT PE TOATE>>.."
Fii puternic Au !!
Fii puternic Au !!
Trimiteți un comentariu